De Înviere…

O societate postmodernă în criză, suicid, Balena Albastră, ouă vopsite și iepurași ‒ acesta este tabloul cu care ne pregătim să întâmpinăm Marele Praznic al Învierii.

În plus, din cauza pregătirilor epuizante, nu mai avem timp să mai vedem Dealul Golgotei și nici Crucea pe care a fost răstignit Isus pentru iertarea păcatelor noastre. Nici mormântul gol, nici piatra dată la o parte. Și nici măcar speranța revederii cu Cel mort și înviat nu ne mai preocupă îndeajuns. Nu ne mai vedem nici pe noi. Nu ne mai întâlnim cu noi înșine, măcar la ceas de seară sau de dimineață…

Telefoanele inteligente și tabletele ni s-au lipit de mâini și de ochi, indiferent de vârstă ori de statut. Sau, invers, noi de ele. Alergăm bezmetici să strângem roadele unor semințe pe care nici nu le-am semănat. Am uitat s-o facem. Suntem în criză: de identitate în Hristos, de iubire de semeni, de o privire blândă, întoarsă celor mai năpăstuiți. Mânați de propriile interese, ne împiedicăm de ziua de mâine.

Unde e Hristos în toată povestea asta? L-am ascuns oare în niște ouă ticluit și frumos vopsite? L-am înlocuit cu nevinovații iepurași de ciocolată ori de pluș, cărora tradiția le-a dat o cu totul altă semnificație decât cea reală? Nu vreau să par lipsită de sensibilitate față de tradițiile acestor sărbători, dar mă întreb, poate retoric pentru unii dintre noi, unde este Hristos? El a promis că se lasă găsit de oricine Îl caută dintr-o inimă curată. Și poate acum, mai mult ca oricând, este momentul potrivit… să vă întâlniți cu El și cu voi. Ce spuneți?

Sărbători autentice întru Înviere!