E Crăciun acuma, iar…

Vom sărbători în curând miracolul care a avut loc acum mai bine de două mii de ani, într-o noapte întunecată, pe câmpia Betleemului. În acea noapte, într-un grajd, pentru că altundeva nu a găsit loc de găzduire, fecioara Maria l-a născut pe Mântuitorul nostru, Isus Hristos.

Tot atunci, un înger le-a spus păstorilor care-şi păşteau acolo turmele, un mesaj care răsună peste veacuri: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună care va fi o mare bucurie pentru întreg norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle”. Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mare mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui”. (Luca 2:10-14)

Este sărbătoare. Poate cea mai încărcată de spendoare, de bucurie, de semnificaţii. Cântecele de Crăciun se aud peste tot: pe străzi, la radio, la televizor. E și anotimpul darurilor, sezonul în care ne amintim să fim mai buni, mai darnici. Dar, de ce oare, doar de Crăciun?…

Mai mult decât atât, această perioadă a sărbătorilor se transformă de cele mai multe ori, într-o aniversare în care uităm chiar de „aniversat”, de Cel care ne învață zilnic lecţia iubirii, a umilinţei, a bunătății și a dăruirii de sine.

Dacă intrăm în magazine, vedem o forfotă uriaşă, oameni agitaţi, care aleargă dintr-o parte în alta, de la un raft la altul, să-şi umple coşurile cu bunătăți şi cadouri – mai mult sau mai puţin costisitoare.

Dar, oameni dragi, este sărbătoarea lui Isus. Nu a lui Moș Crăciun și nici a meselor mult prea îmbelșugate. Știți unde cred că este cu adevărat Crăciunul? În familiile care în aceste zile îşi îndreaptă paşii spre biserică pentru a-i cânta lui Hristos şi a-l lăuda pe El. În inimile care se pleacă inaintea Lui, cu părere de rău pentru păcate și cu speranță pentru viitor. Acolo, unde se stinge ura și începe iertarea, este Sărbătoritul. Să îngenunchem la ieslea Lui. Să-i mulţumim şi să-i spunem despre noi, despre cei dragi ai noştri, despre realizările şi eșecurile noastre, despre bucuriile şi tristeţile noastre, despre nădejdile şi descurajările noastre…

Fie ca de aceste sărbători, Isus să se nască în fiecare casă şi în fiecare suflet!